Vindem si noi ceva azi?

Din seria ‘Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul’ astazi va voi prezenta revoltele mele legate de vanzatoarele enervante.  In general sunt o persoana calma pana cand sunt calcata pe coada in mod repetat. Vanzatoarele au un talent aparte de a ma enerva si acest post este dedicat lor (desi nu merita multe dintre ele) pentru ca azi am avut parte de o ilustrare a prostiei si nesimtirii cu care sunt dotate.

Vanzatoarele agasante sunt in topul vanzatoarelor care ma seaca. Cand le simt respiratia in ceafa mea simt ca ceva nu e bine. Degeaba incerc sa le explici ca iti invadeaza spatiul personal si nu ai nevoie de ele in orice clipa ca nu se lasa. Te duci sa vezi o bluza vin dupa tine, nici umbra ta parca nu e asa consecventa. Astazi am vrut sa vad daca ele fac roata magazinul sau li se pune pata pe vreo clienta si o urmeaza intocmai: am mers in zig zag, a mers si ea in zig zag pana cand m-am plictisit si am iesit din magazin.

O subspecie a vanzatoarelor agasante sunt cele care lauda orice rahat pe care pui mana. Intamplarea face ca obiectul pe care tu il tii in mana este cel mai bine vandut, cea mai recent produs din magazin, cel mai cel…  In cazul in care isi mai dau si parerea fugiti! Azi am auzi ca o bluza e foarte ‘simpa si scoate fundul in evidenta’ , ca niste pantaloni odiosi sunt ‘misto’. Nu ma pun cu gusturile oamenilor – am zambit frumos si m-am gandit: ‘Saraca!’.

Vanzatoarele cu aere de superioritate merita batute cu un DEX.  Simt cum ma apuca o senzatie de greata cand le vad cum urmaresc clientii prin magazin , ii cantaresc din cap pana in picioare si stramba din nas, cu un aer de ‘eu sunt marele mahar aici, voi sunteti muritori de rand’. Nu sunt o persoana violenta, nu ma intelegeti gresit, sunt doar revoltata cand vad o individa care abia a terminat liceul (cu chiu cu vai, acum un an sau acum 10 ani sau chiar mai bine) care se stramba la mine ca nu am ca ea unghiile date cu lac ca ea si ca poate sunt grabita si nu am avut timp sa-mi verific machiajul de 10 ori pe ora ca ea. Unii au o viata si fac ceva cu ea!

Vanzatoarele care nu saluta sunt alta specie de nesimtite. Hai sa zicem ca nu am pretentia sa fiu salutata de fiecare data cand intru intr-un magazin, dar e common sense sa raspunzi la un buna ziua ca doar nu iti pica creierul pe jos.

Vanzatoarele care sunt prea ocupate sa-si faca treaba sunt iar in topul listei negre. Cand tu le ceri insistent ajutorul/ sa-si faca treaba ele sunt prea ocupate sa termine o conversatie telefonica (asta e cazul ideal cu sa termine ca de obicei o continua pana pleci ofuscat din magazin) sau sa se machieze. Adica nu e suficient ca au o tona de fond de ten si de rimel -trebuie sa mai aplice si un ruj intreg- nu stiu cum naiba se face ca respectivele sunt si cliente fidele de la solar si sunt tot timpul prinse intr-o conversatie legata de vreun club de fite din capitala.

Vanzatoarele plictisite de viata ma enerveaza si ele. Le vezi privind apatic intr-un colt, le intrebi de trei ori ceva si ele sunt tot in lumea lor. Si daca le deranjezi, pazeaaaaaa! Nu stii ce frustrari ascunse zac in saraca femeie….

Sunt cel putin 10 cazuri in care am plecat dintr-un magazin ca ma enerva vanzatoarea, ba ca era prea insistenta, ba ca isi facea unghiile sau o durea undeva de vanzarile pe care trebuie sa le faca. Si sunt convinsa ca asta vi s-a intamplat si voua. Tipologiile prezentate mai sus cred ca le gasiti cel mai bine ilustrate in Unirea- daca aveti timp si sunteti curiosi faceti acest experiment si o sa-mi dati dreptate.

Si sa stiti ca apreciez firmele care isi trainuiesc personalul cum sa se poarte cu clientii. Meli Melo e un exemplu si Zara la fel. Mai mult consider ca bine ca in vanzari profitul vanzatorilor sa se faca din comisioane. Parca atunci as vedea si eu un interes din partea lor sa-si faca treaba cum ar trebui.

Si nu va ganditi ca desconsider meseria de vanzator- cunosc niste oameni care sunt foarte bine pregatiti si merita toata admiratia, dar exemplarele pe care vi le-am prezentat mai sus nu!

Un weekend fain si multa rabdare in caz ca aveti de facut cumparaturi!

Later edit: azi am inceput sa caut rochie de bal. Am retrait tot ce am scris aici.

Voteaza

Dar nu iti face iluzii. Sunt toti la fel!

Gripa porcina

Incep sa cred ca traim in niste timpuri in care nu stim cum sa ne mai facem griji suplimentare, ca nu am avea noi destule si asa. Si din pacate din cauza unei comunicari alarmiste din partea mass-media care sadeste panica in omul de rand situatia nu se schimba. Ce ma bucur ca nu ma uit la tv… Ultima oara cand l-am deschis subiectele fierbinti erau campanii electorale si gripa porcina… a fost deschis 30 de secunde. Nu am putut rezista unei asemenea parade a prostiei.

Acum e problema cu gripa porcina. A fost si gripa aviara, a fost si boala vacii nebune, omenirea a trecut si prin perioade mult mai zbuciumate cu ciuma bubonica si tot ne-am revenit… Daca istoria a dovedit ceva – e ca umanitatea a rezistat diverselor boli care au tot aparut de-a lungul timpului si va trece si peste viitoarele epidemii si pandemii, care or sa fie tot mai nasoale (limbaj plastic) si mai dificil de tratat. Oamenii se adapteaza (sau cel putin ar trebui) !

Sunt multe teorii ale conspiratiei care afirma ca bolile astea noi care apar sunt produse in laborator de niste Mojo Jojo malefici (fac referire la desene animate) care vor sa domine lumea- si comploturi ale marilor companii farmaceutice. Aici o sa va las pe voi sa aberati daca simtiti nevoia. Pe mine ma depaseste subiectul…

 Nu inteleg isteria cu gripa porcina. Daca un singur om dintr-o universitate are gripa asta nu inseamna ca toata lumea trebuie sa se inchida in casa si sa nu mai faca nimic de teama gripei… Bucurestiul ar trebui sa fie golit daca toti ne-am inchide in casa de teama gripei, Metrorexul ar face degeaba greva joi (intre orele 4-6 a.m. ) pentru ca nu ar fi nimeni caruia sa-i pese de modificarile lor salariale, iar RATB-ul ar fi mult mai gol si lipsit de o parte din fauna si mirosurile specifice.

Hai ca inteleg ca e bine sa stim cum sa prevenim gripa, sa ne luam masti cand stam in locuri aglomerate, dar pana la a te izola complet de teama ca vei lua gripa mi se pare absurd. E mai probabil sa te calce o masina (pe trecerea de pietoni) decat sa iei gripa porcina…

Oameni buni, hai sa o lasam mai usor cu panica si sa gandim rational.

Aveti grija de voi!

P.S. Vad ca si echipa de la Metropotam are un articol legat de tema asta:

‘Cum ne vaccinam impotriva panicii?! Panica de gripa…. porcina, bineinteles ‘   http://discovery.metropotam.ro/Povestiri-urbane/2009/11/art9690165757-Tehnici-esentiale-de-supravietuire-gripa-porcina/  Enjoy!

Dealing with problems

A few years ago I heard a funny saying about being sad, and from time to time it keeps poping in my mind – we don’t have to think our problems are singular because everyone is facing them: ‘Don’t feel sad, don’t feel blue, Frankenstein was ugly too’ .

But the way you handle your problems is the one that makes the difference. I can give you some tips, but bear in mind the fact that I’m not an expert and these are the result of my personal experiences:

• Blaming others for your failure is not an option, you have to learn from your mistakes and move on more smart and  more experienced.
• Sitting and complaining for yourself is not a smart solution – because you are just prolonging your problem by procrastinating… I can give you a quote for this : ‘I was going to procrastinate, but I’ll do it later. ‘  :))
• You have to reassess your priorities and figure out what is really important for you and what is consuming your energy in a unproductive way; eliminate if you can the things that are bad for you.
• If you don’t feel well with your current status do something! Leaving your comfort zone behind can be scary- but rewarding if you choose the right path.
• No matter how tired you are think twice before doing/saying something. Others might not care you have problems and will only criticise your mistakes, and point out your errors. This is life… unfortunately, and we have to deal with it.
• You have to take care of yourself- and do not neglect your health – even though you are really passionate about your job/studies/ hobbies. There is nothing more important than your health!
• You have to remember that you have to make time for yourself- you cannot be working 24/7 like a robot without cracking at a certain moment. Take an hour off and look at the sky, read a book/magazine, listen to your favourite music, sleep, go out with your friends, cook, do whatever makes you happy, and you will be more relaxed and prepared to face your problems with more clarity.

I found a really interesting article about surpassing difficulties and getting your optimism back and perhaps even get your life on track. Hope this will be useful to provide you some  advice. Here is the link : http://www.rockyourday.com/how-to-train-yourself-to-be-in-the-mood-you-want/

Enjoy!

Pierdem trenul…

             Nu-mi place prostia si nesimtirea. Alaturarea celor doua ma deranjeaza teribil si din pacate combinatia este tot mai des intalnita, mai ales in institutiile administrate de stat. Ca statul este un manager prost o stim cu totii, ca multi dintre salariatii de la stat isi fac treaba in bataie de joc iar nu e o noutate, ca aceiasi salariati se poarta execrabil cu cetatenii- muritori de rand, care nu isi permit sa dea spaga la fiecare ocazie cand au de completat o amarata de hartie -iar nu e ceva iesit din comun daca vorbim de Romania.

               Mai neplacut e cand acesti angajati de care vorbeam putin mai sus au contact direct cu cetateni straini- care nu s-au nascut in acest ‘land of choice’-  si care raman cu un gust amar dupa o asemenea experienta si povestesc mai departe de ignoranta care caracterizeaza acest popor -desi ei au avut de-a face cu cateva mere stricate.

                Primul lucru care te loveste imediat ce intri intr-o institutie de stat e atitudinea de sictir general: toata lumea are o mina ocupata, desi se vede clar ca nimeni nu face nimic sau face ceva insignifiant si ii da o importanta astrala; toti sunt nemultumiti (or fi si cativa ok- dar eu vorbesc din experienta proprie) si desi ar trebui sa aiba o atitudine oarecum sociabila fata de clienti -mai ales ca se presteaza un serviciu (si intr-o lume ideala acestia din urma ar trebui sa fie multumiti de serviciile prestate) se poarta cu tine de parca tu ai gresit cu ceva si ei… zeii supremi iti acorda tie din timpul lor pretios (alocat in mod obisnuit schimbului de retete din Practic din bucatarie- eventual prin telefonul de la serviciu ca deh e moca, povestiri legate de odraslele imbuibate de aditivi alimentari si evident inoculati de mici cu aceasta atitudine je m’en fisista).

                Din pacate cand te duci sa platesti impozitul parca nu iti vine sa-i zici cucoanei din fata ta care se misca in reluare ca tu ai si treaba acasa sau ca seful poate sa te concedieze ca stai atata in pauza de masa,  ca dupa te trezesti ca e o greseala in acte si ba trebuie sa platesti in plus sau ca trebuie sa o iei de la capat in lantul birocratic pentru a obtine nu stiu ce formular pe care il are uneori Getuta X de la ghiseul 4 si alteori Tanti Nuti de la Conta… Cred ca recunoasteti un pic situatia…

                Din pacate atitudinea asta este dusa la proportii pantagruelice in orasele mici, unde nivelul de instruire este de obicei mediu si orgoliile nejustificate sunt foarte mari, probabil direct proportionale cu prostia afisata de aceste specimene. Si o sa va povestesc ce am patit cand a trebuit sa-mi cumpar un bilet de intoarcere din Buzau pentru Bucuresti.

                  Ca un om bine crescut am dat buna ziua si am dat legitimatia de student si carnetul acela de cupoane pe care il primeste orice student integralist la o facultate de stat (nu stiu daca si la cele private se primeste) si am cerut biletul de intoarcere spre Bucuresti. Aparent individa care vindea biletele de tren a fost profund deranjata de cererea mea pentru ca intr-o scarba totala mi-a luat actele si le-a trantit pe o masa, a pus maneaua pe pauza si cu juma de seminta ramasa pe buza de sus a apucat carnetul meu de cupoane de calatorie si a inceput sa-l studieze cu mainile-i delicate (de barbat) sub ale caror unghii se mai zareau pe ici pe colo mici bucati de pamant. Am zambit frumos si am asteptat sa se miste magaoia- pentru ca avea cred ca dublul greutatii mele (cam in jur 90 de kg). Intre timp i-a picat coaja de seminta de pe buza… Si mirare- incepe sa urle. Imi zic frate ce o-i fi facut? S-a inecat cu vreo samanta? Si aud cu un glas rasunator: ‘domnisoara tu pe cine incerci sa furi ca uite carnetul asta e de anul trecut’ – si zic: ‘  cum sa fie de anul trecut ca l-am primit in ianuarie anul asta, dar am uitat sa completez pe coperta anul’- si o aud: : ‘pai uite aici la prima calatorie pe spatele cuponului scrie ianuarie 2008′. Deja incepusem sa ma enervez si ii zic: ‘poate colega dumneavoastra de la Bucuresti care a completat a uitat la momentul respectiv ca e in 2009 si ea era setata pe 2008′. Si am rugat-o sa se uite si la celelalte date sa se convinga ca am dreptate. Vai… ce a urmat. Si aud: ‘Da cine te crezi tu domnisoara de ma inveti tu pe mine sa-mi fac meseria’. Opa…deja ardeam la foc mocnit. Si insist: ‘uitati-va si la celelalte date’. Un moment ma uit inspre peron ca daca privirea mea arzatoare nu i-a facut nimic macar sa nu o vad o clipa in fata ochilor pe vita aia incaltata. Si aud ca ii zice omului de serviciu care aduna dupa ea semintele in spatele ghiselui la care era- ‘Auzi aici scrie 2008 da sau nu?’  Ala ca ‘da’ … Am insistat a 3-a oara sa se uite mai bine si i-am zis ca daca avea dreptate atunci cum se justifica faptul ca in alte orase…hai sa excludem capitala, au putut sa-mi dea bilet. Intr-un final s-a convins ca am dreptate si cu un gest de scarba a rupt prima foita pe care era scris anul gresit si imi da biletul… Ii dau banii si plec. Credeti ca si-a cerut scuze pentru  scandalul pe care l-a facut? Evident ca nu… daca era intr-o firma si ceream sa vorbesc cu managerul ei era de mult zburata. Dar cu cine sa vorbesti intr-o gara mica…unde peronul sta sa cada pe tine si cainii vagabonzi dorm nestingeriti in salile de asteptare. Asta e CFR-ul nostru…Si e pacat totusi. Ca ajungi grabit si ti-e teama ca pierzi trenul si dai de o individa din asta. Cu controlorii chiar nu am nimic- eu merg cu bilet si Nasul este de obicei foarte politicos. Chit ca se plimba de nebun ore intregi prin tren si nu sta cu fundul pe scaun toata ziua mancand seminte…

As veni cu o idee pentru statul nostru drag: automate pentru biletele de tren, automate pentru formularele de care ai nevoie in anumite institutii publice. Asa ar fi mai bine gestionate adevaratele probleme si s-ar economisi niste bani cu niste oameni care oricum nu aduc nicio valuare. E criza… ar trebui totusi sa economisim, nu?

Voi ati patit ceva similar? Sau toate mi se intampla numai mie?