Vindem si noi ceva azi?

Din seria ‘Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul’ astazi va voi prezenta revoltele mele legate de vanzatoarele enervante.  In general sunt o persoana calma pana cand sunt calcata pe coada in mod repetat. Vanzatoarele au un talent aparte de a ma enerva si acest post este dedicat lor (desi nu merita multe dintre ele) pentru ca azi am avut parte de o ilustrare a prostiei si nesimtirii cu care sunt dotate.

Vanzatoarele agasante sunt in topul vanzatoarelor care ma seaca. Cand le simt respiratia in ceafa mea simt ca ceva nu e bine. Degeaba incerc sa le explici ca iti invadeaza spatiul personal si nu ai nevoie de ele in orice clipa ca nu se lasa. Te duci sa vezi o bluza vin dupa tine, nici umbra ta parca nu e asa consecventa. Astazi am vrut sa vad daca ele fac roata magazinul sau li se pune pata pe vreo clienta si o urmeaza intocmai: am mers in zig zag, a mers si ea in zig zag pana cand m-am plictisit si am iesit din magazin.

O subspecie a vanzatoarelor agasante sunt cele care lauda orice rahat pe care pui mana. Intamplarea face ca obiectul pe care tu il tii in mana este cel mai bine vandut, cea mai recent produs din magazin, cel mai cel…  In cazul in care isi mai dau si parerea fugiti! Azi am auzi ca o bluza e foarte ‘simpa si scoate fundul in evidenta’ , ca niste pantaloni odiosi sunt ‘misto’. Nu ma pun cu gusturile oamenilor – am zambit frumos si m-am gandit: ‘Saraca!’.

Vanzatoarele cu aere de superioritate merita batute cu un DEX.  Simt cum ma apuca o senzatie de greata cand le vad cum urmaresc clientii prin magazin , ii cantaresc din cap pana in picioare si stramba din nas, cu un aer de ‘eu sunt marele mahar aici, voi sunteti muritori de rand’. Nu sunt o persoana violenta, nu ma intelegeti gresit, sunt doar revoltata cand vad o individa care abia a terminat liceul (cu chiu cu vai, acum un an sau acum 10 ani sau chiar mai bine) care se stramba la mine ca nu am ca ea unghiile date cu lac ca ea si ca poate sunt grabita si nu am avut timp sa-mi verific machiajul de 10 ori pe ora ca ea. Unii au o viata si fac ceva cu ea!

Vanzatoarele care nu saluta sunt alta specie de nesimtite. Hai sa zicem ca nu am pretentia sa fiu salutata de fiecare data cand intru intr-un magazin, dar e common sense sa raspunzi la un buna ziua ca doar nu iti pica creierul pe jos.

Vanzatoarele care sunt prea ocupate sa-si faca treaba sunt iar in topul listei negre. Cand tu le ceri insistent ajutorul/ sa-si faca treaba ele sunt prea ocupate sa termine o conversatie telefonica (asta e cazul ideal cu sa termine ca de obicei o continua pana pleci ofuscat din magazin) sau sa se machieze. Adica nu e suficient ca au o tona de fond de ten si de rimel -trebuie sa mai aplice si un ruj intreg- nu stiu cum naiba se face ca respectivele sunt si cliente fidele de la solar si sunt tot timpul prinse intr-o conversatie legata de vreun club de fite din capitala.

Vanzatoarele plictisite de viata ma enerveaza si ele. Le vezi privind apatic intr-un colt, le intrebi de trei ori ceva si ele sunt tot in lumea lor. Si daca le deranjezi, pazeaaaaaa! Nu stii ce frustrari ascunse zac in saraca femeie….

Sunt cel putin 10 cazuri in care am plecat dintr-un magazin ca ma enerva vanzatoarea, ba ca era prea insistenta, ba ca isi facea unghiile sau o durea undeva de vanzarile pe care trebuie sa le faca. Si sunt convinsa ca asta vi s-a intamplat si voua. Tipologiile prezentate mai sus cred ca le gasiti cel mai bine ilustrate in Unirea- daca aveti timp si sunteti curiosi faceti acest experiment si o sa-mi dati dreptate.

Si sa stiti ca apreciez firmele care isi trainuiesc personalul cum sa se poarte cu clientii. Meli Melo e un exemplu si Zara la fel. Mai mult consider ca bine ca in vanzari profitul vanzatorilor sa se faca din comisioane. Parca atunci as vedea si eu un interes din partea lor sa-si faca treaba cum ar trebui.

Si nu va ganditi ca desconsider meseria de vanzator- cunosc niste oameni care sunt foarte bine pregatiti si merita toata admiratia, dar exemplarele pe care vi le-am prezentat mai sus nu!

Un weekend fain si multa rabdare in caz ca aveti de facut cumparaturi!

Later edit: azi am inceput sa caut rochie de bal. Am retrait tot ce am scris aici.

Business is fun

 A început un nou an universitar şi cu siguranţă se află printre noi şi studenţi de anul I sau chiar din ani mai mari care nu înţeleg ce este un ONG sau ce face un ONG. Aşadar, iată un subiect care cred că o să va fie de folos.

Ce este un ONG? De ce să faci parte dintr-un ONG?

ONG – Organizaţii Non-guvernamentale. ONG Studenţesc – Organizaţii Non-guvernamentale înfiinţate şi conduse exclusiv de studenţi. Deci, nu este un job, nu iei salariu pentru ceea ce faci, în schimb: cunoşti noi studenţi, noi mentalităţi, îţi faci noi prieteni şi, cel mai important, câştigi experienţă, îţi conturezi o imagine despre viitoarea ta carieră şi chiar ţi se deschid portiţe pentru job-ul mult visat. Toate doar datorită implicării într-un ONG!
Majoritatea ONG-urilor sunt împărţite pe departamente(exact cum si companiile sunt împărţite!): Resurse Umane (HR), Marketing, Advertising, Relaţii Publice (PR), Relaţii Internaţionale,Vânzări, Finanţe, Logistică şi lista poate continua – depinde de profilul şi cultura organizaţioanală a fiecărei Organizaţii Studenţeşti.
Aşadar, mulţi tineri studenţi care vor să facă şi altceva în afară de facultate, cluburi, pub-uri!

Şi totuşi…ce fac aceşti tineri?
Creeaza noi oportunităţi studenţilor, îi aduce mai aproape de „realitate” – din punctul meu de vedere – căci dacă stăm să ne gândim bine, la facultate se pun numai bazele, se arată totul teoretic, iar practic studentul ajunge pe la finalul facultăţii să aplice. Ei bine, aici e partea frumoasă! Întru-un ONG ai ocazia încă din primul an:

- să intri în contact cu marile companii
- să relaţionezi cu specialişti din mediul „corporate”
- să îţi dai seama ce carieră ai vrea să urmezi
- să înţelegi ce înseamnă mediul business
- să călătoreşti, să provoci şi să îţi pui în practică ideile
- să organizezi evenimente pentru studenţi pe diferite domenii de interes(chiar şi în contextul crizei ), proiecte sub forma unor. conferinţe, workshop-uri, traning-uri, internship-uri, şcoli de vară.

Şi nu se termină aici, căci aici se îmbină utilul cu plăcutul!
Teambulding-uri, petreceri, se leagă noi prietenii, îţi faci noi amici, cunoşti alţi oameni şi înveţi de la ei ce e mai bun, iar greşelile întru-un ONG sunt permise! Aici din greşeli se învaţă şi astfel te pregăteşti pentru provocările şi eventualele piedici ale unui job!
Înveţi să respecţi un deadline, înţelegi exact ce înseamnă să lucrezi într-o echipă, cât de importantă este comunicare dintre membrii şi, cu siguranţă, vei trăi sentimentul de satisfacţie, bucurie şi de ce nu mândrie după fiecare proiect reuşit pe care l-aţi organizat!

Sfatul meu?

Implicaţi-vă într-un ONG, nu aveţi ce pierde! Faceţi un serios research înainte, analizaţi cât mai multe organizaţii studenţeşti, vedeţi ce valori şi misiune au, care este profilul şi cultura lor organizaţională, ce proiecte au organizat şi observaţi dacă dorinţele, aşteptările şi planurile voastre se întâlnesc într-un punct comun cu acel ONG!

Totuşi, dintre toate ONG-urile care există – în Bucureşti vorbind – este unul care îmi este drag: B.O.S! Oare pentru că fac parte din el?:P  Dar, nu mai sta! început perioada de recrutare a noilor membri, iar deadline-ul de aplicare este 20 octombrie, ora 23.59! Mai mult – pe 14 octombrie, la Orange Concept Store, începând cu ora 18.00, B.O.S te aşteaptă la un eveniment dedicat tuturor studenţilor care vor să afle: ce înseamnă brand personal, cât de importantă este implicare într-un ONG în timpul studenţiei şi multe alte teme de interes pentru voi!

Intraţi pe site-ul lor www.bosromania.ro pentru a afla mai multe si pentru a descarca aplicatia!

Sales and PR Day

Iubesc sa merg la traininguri si conferinte si sa trag de limba oameni destepti de la care am ce invata. Miercuri am avut ocazia sa merg la Achieve Global la un Training pe Sales organizat de Alexandra Banu si la IAA House la conferinta ‘Etica in PR’.

La trainingul de la Sales mi-am reamintit  de o carte pe care o recomanda destul de multi speakeri- Robert Cialdini- ‘Psihologia persuasiunii’- si pe care si-a construit primul speaker Codrut Nicolau (Director Sales Unicredit Tiriac bank ) discursul. Cele 6 principii fundamentale care sunt indelung discutate in carte si sunt esentiale oricarui om de afaceri-in special de vanzari sunt:

1.Autoritatea -in orice relatie profesionala trebuie sa ai autoritate- fie ca discuti cu un om cu functie mai mare sau cu un subaltern- si lucrul asta nu se face doar prin prezentarea functiei pe care o detii, ci printr-o conduita profesionala- incepand de la pozitia in care stai, modul cum vorbesti si te prezinti si pana la vestimentatie- care- conteaza. Ganditi-va cum sunteti primiti cand veniti la un interviu la costum si cand veniti in bermude si tricou…

2.Reciprocitate- intotdeauna e bine sa obtii un feedback.

3.Simpatie – intotdeauna lucrezi mai bine cu o persoana cu care ai mai multe in comun si cu care relationezi mai bine si ai interese comune dincolo de obiectivele profesionale.

4.Dovada socială – neworking-ul conteaza foarte mult mai ales la Vanzari! Si fara o documentare serioasa si amanuntita nu e indicat sa mergi la o intalnire de afaceri.

5.Consecvență – Oamenii sunt setati pe echilibru si prefera sa ramana in zona de confort. Daca confortul e prea mare inseamna ca va plafonati si aveti nevoie de o schimbare. Mai mult, daca rutina nu va da pace- schimbati-va jobul mai ales daca sunteti la inceputul carierei.

6.Raritate/Deficit- ati observat dorinta oamenilor de a avea ceva ce altii nu au? Exemplu: produsul nostru este foarte cautat, dar din pacate nu mai avem decat unul pe stoc si este destul de scump…

• Aceste principii merg mana in mana cu originalitatea- daca nu ai un stil veridic risti sa-ti pierzi din credibilitate, lucru echivalent pentru un om de vanzari cu legarea unei pietre de moara de gat urmata de aruncarea intr-un rau.
• Refuzurile la Vanzari nu trebuie luate personal- clientul nu va refuza pe voi ca om- ci ca pe reprezentantul unei companii care vrea sa-i bage ceva pe gat.
• Mai mult, nu trebuie sa ratezi oportunitati- nu se stie cand iti mai cade una in brate daca o ratezi pe cea din fata ta. So, go for it!

Al doilea speaker a fost de la Vodafone- Adrian Georgescu, Director Business Sales de 12 ani. Omul era super indoctrinat in cultura Vodafone- si ne-a spus si noua principiile Vodafone: ‘Speed, Simplicity and Trust’.

• Ce stiam deja si ne-a confirmat deja e ca marile companii investesc in oameni si nu vor sa-i lase sa plece foarte usor. Pentru companii cel mai usor e sa fure oamenii de la concurenta- head-hunting-ul e foarte la moda si de aia multinationalele au pachete salariale foarte atractive pentru angajatii din pozitiile cheie.
• Un principiu care ar trebui sa ne guverneze pe toti este AIM HIGH- pentru ca intotdeauna este loc de mai bine, lucru mentionat de speaker de cateva ori.
• Am aflat si de o abordare interesanta la Sales- mai ales in cazul vanzarilor la telefon: Suni pana nu mai poti si (clientul) poate cedeaza psihic … si iti accepta oferta. Intrebarea mea e cine cedeaza psihic primul? Nu e o tehnica recomandabila, dar se pare ca unele ONG-uri o folosesc.

La IAA House a fost o dezbatere extrem de interesanta- discutia dintre Crenguta Rosu (Partener DC Communication) si Cornel Cojocaru (Director de Comunicare BCR) ducandu-se mai ales pe relatia dintre jurnalisti si PR-isti – cred ca daca era si cu bloggeri alta era concluzia .

Au fost multe lucruri care mi-au atras atentia dar voi mentiona doar cateva:

• Pentru companii exista o spaima ca dezvaluirea de informatii (oarecum complete sau concludente) duce la valuri de concurenta;
• Daca vrei o sursa de informatii legate de o companie intreaba si concurenta si dupa incruciseaza sursele.
• O companie trebuie sa vorbeasca de datele esentiale si cand e bine si cand e rau- oricum vestile rele se afla primele;
• In mediul corporate cadourile mai mari >50 euro se considera spaga, la Guvern cadourile peste 300 euro sunt spaga. Ce chestie, nu?

O sa inchei cu un citat spus de doamna Crenguta Rosu: ” This is not manipulation this is partipulation. We convince people to participate in their manipulation.”  Tony Schwartz

Have a nice day!

Avem o gaura in perete de vanzare. Care mai doreste, care mai pofteste?

             Citind despre agentii de turism…un subiect deloc fascinant- mi-am adus aminte de agentiile de imobiliare si de durerile de cap am avut din cauza lor.
            Trecand peste neprofesionalismul specific romanesc de care dau dovada agentii imobiliari- intarzie la intalnire si dau vina pe trafic (traficul o sa existe mereu in Bucuresti deci nu mai dati vina pe el ca nu v-a gresit cu nimic de ii porciti voi reputatia) sau mai rau dau vina pe clientul anterior ca i-a tinut prea mult si le-a cerut detalii prea multe legate de o anume proprietate, agentii imobiliari dau dovada de un jovialism iesit din comun cand incearca sa-ti prezinte fundatura in care tu ar trebui sa locuiesti in schimbul unei sume ‘modice’. Stau sa ma intreb daca idiotenia lor ii face atat de veseli sau gandul ca din fraierirea altui client le ies niste bani.

               Unul dintre agentii cu care am avut de-a face- pretindea ca apartamentul de inchiriat pe care il vizionam este unul dintre cele mai bune la ora actuala- desi arata mai rau ca un bloc de nefamilisti lasat in paragina- ca este intr-o zona selecta (daca si Doamna Ghica- Pantelimon e zona selecta eu sunt popa) si ca prezinta niste imbunatatiri ultimul racnet. Probabil parchetul putrezit de prin anii ’70 si gaura din peretele din mijlocul sufrageriei erau dovada a unei amenajari in stil vintage, viermii din podea sustineau curentul eco, iar mini-pestera din perete era o dovada de maiestrie a vreunui artist plastic desavarsit.
                 Moaca lui indobitocita de un potential comision era atat de convinsa de ceea ce zicea incat cu greu te puteai abtine sa nu razi. Din pacate pentru el, omul nu s-a prins cand eu facem misto de el si i-am spus ca nu imi pot permite sa dau 700 de euro pentru un apartament intr-o zona asa ‘selecta’ si sa ne orientam pentru o garsoniera/apartament intr-o zona un picut mai centrala.
              Ce a urmat, este de domeniul incredibilului. Urmatoarea vizionare a fost  intr-adevar intr-o zona mai centrala- Maria Rossetti, aproape de Universitate, langa sediul Reader’s Digest. Am ajuns la niste case recent renovate. Ma si miram de eficienta lui- imi spuneam gata acum am gasit un apartament primitor, liniste si confort. Da de unde? Afara vopsit gardul inauntru leopardul… Intram in ‘fabuloasa’ locuinta. De la intrare m-a izbit un miros de putregai si de urina- am zis na o fi din cauza faptului ca nu mai fusese aerisit. Am zis sa nu dau bir cu fugitii, si sa vad care e treaba. Superba locuinta consta in 2 camere ticsite de vechituri- mobila de calitate-lemn autentic (cu viermi inclusi) dupa cum spunea cuplul gretos de batranei libidinosi -proprietarii-si un hol micut in care se improvizase o bucatarie. Supriza a venit cand am intrebat unde e baia. Wc-ul era ascuns intr-un colt al holului dupa o usa plianta de plastic, iar dusul… era intr-un colt al uneia dintre cele 2 camere. Baia era asadar compusa dintr-o chiuveta cu dus in dormitor- separatia dintre acestea fiind o perdea din plastic si un amarat de wc pe hol langa bucataria improvizata. In timp ce ma minunam de mizeria expusa- ai fi presupus ca dau si ei cu mopul inainte sa puna locuinta la vizonare- eram supusa unui interogatoriu de rigoare, caci ei nu voiau o matracuca in casa lor pretioasa. Aparent si agentul imobiliar era speriat de ce a vazut si printr-o uimitoare sincronizare ne-am luat ramas bun de la cei doi. Le-am urat succes, desi in mintea mea le-as fi urat sa dea si cu ddt prin casa, pentru ca la iesire am calcat pe un gandac.
             Cum sila mea atinsese cote agravante l-am anuntat pe agentul imobiliar ca vom incheia aceasta colaborare.

                  Urmatorul agent pe care l-am intalnit a mai sters din imaginea facuta de anteriorul individ. Avea bun simt si era politicos, ma informa din timp despre starea locuintei si ma avertiza ca in ciuda pretului mai scazut nu ar trebui sa vizionez o anumita locuinta pentru ca as face icter.
                Ce m-a surprins din discutiile pe care le-am avut a fost faptul ca agentiile imobiliare apeleaza foarte des la anunturi fantoma- prin care anunta existenta unei locuinte intr-o zona buna, cu imbunatariri si la un pret decent. In momentul in care suni sa te informezi despre locuinta in cauza- iti spun cu o voce trista ca anuntul nu mai este valabil- dar dintr-odata veseli ca iti pot oferi unul chiar mai bun. Tehnica asta este foarte frecvent folosita. Asa ca aveti grija- ce pare suspect de ieftin -are ceva dubios.
            Inca o chestie pe care am aflat-o facea referire la sistemul pe care il folosesc pentru a gestiona locuintele de inchiriat/vanzare. Aparent ei platesc pentru a utiliza acest sistem, dar informatiile prezente in el sunt accesibile mai multor agentii. Asadar exista o lupta acerba- care e primul care reuseste sa inchirieze/vanda primul.

Sfat: Consultati-va cu mai multe agentii imobiliare pentru ca puteti avea parte de multe surprize…neplacute. Nu va lasati fraieriti de ceea ce va spune agentul imobiliar si convingeti-va voi daca o locuinta merita sau nu. Nu semnati nicio hartie prin care trebuie sa achitati bani ca sa vizionati o locuinta. E o mare teapa- destul de folosita.

In rest aveti grija de voi. Sa aveti o zi buna!

Informatia e putere

            In ziua de azi informatia e putere. Suntem inconjurati de informatii- trebuie doar sa ne uitam mai bine in jurul nostru pentru a le constientiza potentialul . Daca folosesti o informatie buna si o transformi in ceva constructiv poti incepe o afacere excelenta. Totul depinde de modul in care exploatezi informatia. Sa zicem ca vrei sa te lansezi pe o piata de nisa- cunostiintele pe care le ai despre consumatori,  despre piata respectiva pot constitui succesul firmei tale. Cunoscandu-le comportamentul, preferintele de cumparare si de consum stii ce trebuie sa exploatezi si unde sa lucrezi pentru a-i atrage ca si potentiali clienti.

                 Bazele de date in care pana acum cativa ani se colectau mecanic date au inceput sa fie exploatate. Oamenii din bazele alea de date au niste preferinte, adopta un anumit comportament de consum – si marketerii din ziua de azi se folosesc de informatiile pe care le detin pentru a converti niste simpli consumatori obisnuiti in niste brand lovers.

Articolul de aici ( http://principia.vbnlive.com/pooled/articles/BF_WEBART/view.asp?Q=BF_WEBART_113323 )  vorbeste despre business intelligence  si despre moduri concrete in care informatia poate fi exploatata prin intermediul unor programe inteligente. Enjoy!