Nostalgia

Some songs are better than 1000 words. So no more words…just listen

Really hot video

It seems Romanian artists are more and more innovative when it comes to music videos. And even more revealing when it comes to the amount of skin shown on the stage ….  But this song is really nice ) .

How long

( Play and read. These are my thoughts and have a subjective nature)

We all love to travel but hate the moment when we have to say goodbye. I am not good at saying goodbye and I hate the akward silence before the departure- because we would like to say soo many things but time is pressing us and the hugs seem to short …  And everything is more difficult when we read the sadness of those who we leave behind and realise that we won’t see each other in a long time.  Or we just look and try to print the moment in our memory to be sure we won’t forget all the good times we had and hope that time will not be cruel with us.

Saying goodbye is like a break up… We don’t want to get attached any more because break-ups are hurtful and we don’t want to see how time is changing people. But people do change no matter what and they are always surprising, as surprising and amazing as the countless trips we enjoy making.
The problem is that we need to find ourselves, this is our main travel… and the only way we can do this is by saying many goodbyes.

Offline

Simt nevoia sa iau o pauza si sa traiesc mai mult offline- asa ca o sa scriu mai rar pe blog zilele astea si o sa incerc sa nu mai stau internet- de fapt cred ca cei 2-3 cititori fideli au constatat ca sunt in vacanta. Am o lista mare de carti pe care vreau sa le citesc si de liniste pentru a face chestia asta si pentru ca nu stiu cand o sa ma mai intalnesc cu atata timp liber zic ca e cazul sa-l valorific cum trebuie. Acum citesc Dostoievski (Idiotul) si descopar ca timpul trece parca mai frumos…
Mai mult mi s-a reprosat ca am capatat fite de Bucuresti si ca folosesc prea multa Romengleza. Asadar urmez o cura de dezintoxicare-antifite  si imi voi da peste mana cand voi folosi revenue in loc de venit si chiar daca primul instinct imi va spune ‘vorbeste fluent si scapa si cate un cuvant in engleza’, al doilea ma va face sa vorbesc si altceva decat acest limbaj corporatist. Deh- deformatie profesionala.
And now I’m going offline, incognito…( incerc sa ma las de romengleza da? Apreciati efortul ).

Vacanta placuta!

Tu ce vrei?

            Peste tot vedem si auzim ca odata ce a inceput criza economica si oamenii au inceput sa-si piarda locurile de munca au realizat cat de importanta este familia si viata personala. Probabil ‘era nevoie’ sa ramaneti fara un loc de munca pentru a vi se deschide ochii: sotia/sotul nu poate fi ignorat la nesfarsit, copii cresc si fara voi, dar toate astea nu fara urmari. E trist cand realizezi ca esti singur si nu e nimeni care sa-ti duca lipsa. Enervant mi se pare faptul ca e nevoie de o criza pentru a realiza ca ai nevoie de o schimbare si ca viata ta nu se poate derula la nesfarsit pe aceleasi coordonate. Probabil suntem mai marcati de esec pentru ca ne aduce cu picioarele pe pamant si ne ajuta sa ne evaluam mai obiectiv in timp ce succesul ne imbata cu putere si ne face sa uitam de tot, inclusiv de noi.

          Ideal ar fi sa gasesti echilibrul, dar cateodata astea par doar niste vorbe mari. Sa fim realisti nu poti sa le faci pe toate la perfectie- daca vrei si cariera undeva viata ta personala e neglijata, chiar daca nu vrei sa se intample chestia asta. Anii trec si unele lucruri nu le poti aduce inapoi- copilul tau nu va invata sa mearga in fiecare zi si nu va fi stirb pentru o vreme prea lunga. Analizati-va prioritatile mereu, nu asteptati sa va treziti in criza pentru ca din unghiul ala totul pare mai sumbru.

         Nu poti lucra la nesfarsit intr-un domeniu care nu te atrage si unde lucrezi doar pentru ca ai datoria morala de a-ti sustine familia si de a plati ratele… Dar nu poti nici sa stai toata ziua sa visezi cai verzi pe pereti pentru ca asta te face fericit. Pe mine rutina ma macina, imi distruge creativitatea si imi ingradeste visele. Nu ma vad facand acelasi lucru toata viata cum nu ma vad locuind in acelasi oras toata viata. Sunt realista, dar as prefera ca jobul pe care o sa-l am sa nu ma tina doar pentru remuneratia financiara si sa ma dezvolte pe mine ca om si sa ma faca sa vreau mai mult.

           Daca as putea sa calatoresc mereu si sa vad lumea probabil as fi un om fericit. Fiecare tara are farmecul ei si daca mai cunoasteti si localnici care va pot ajuta sa descoperiti frumusetea locurilor experienta va fi cu siguranta de neuitat. Ce frumos ar fi sa te trezesti si sa-ti taie respiratia un peisaj pe care nu multi au avut ocazia sa-l vada, sa bei o cafea in timp ce vezi rasaritul si sa te plimbi intr-un oras in care totul pare dintr-o alta lume? Sa ai privilegiul de a comunica cu oameni care au o gandire diametral opusa si sa iubesti diferentele culturale care ne imbogatesc pe toti ca oameni.

Azi imi permit sa visez. Acum mai am timpul si dorinta de a visa. Tu ce ai vrea sa faci?