Pierdem trenul…
September 15, 2009 6 Comments
Nu-mi place prostia si nesimtirea. Alaturarea celor doua ma deranjeaza teribil si din pacate combinatia este tot mai des intalnita, mai ales in institutiile administrate de stat. Ca statul este un manager prost o stim cu totii, ca multi dintre salariatii de la stat isi fac treaba in bataie de joc iar nu e o noutate, ca aceiasi salariati se poarta execrabil cu cetatenii- muritori de rand, care nu isi permit sa dea spaga la fiecare ocazie cand au de completat o amarata de hartie -iar nu e ceva iesit din comun daca vorbim de Romania.
Mai neplacut e cand acesti angajati de care vorbeam putin mai sus au contact direct cu cetateni straini- care nu s-au nascut in acest ‘land of choice’- si care raman cu un gust amar dupa o asemenea experienta si povestesc mai departe de ignoranta care caracterizeaza acest popor -desi ei au avut de-a face cu cateva mere stricate.
Primul lucru care te loveste imediat ce intri intr-o institutie de stat e atitudinea de sictir general: toata lumea are o mina ocupata, desi se vede clar ca nimeni nu face nimic sau face ceva insignifiant si ii da o importanta astrala; toti sunt nemultumiti (or fi si cativa ok- dar eu vorbesc din experienta proprie) si desi ar trebui sa aiba o atitudine oarecum sociabila fata de clienti -mai ales ca se presteaza un serviciu (si intr-o lume ideala acestia din urma ar trebui sa fie multumiti de serviciile prestate) se poarta cu tine de parca tu ai gresit cu ceva si ei… zeii supremi iti acorda tie din timpul lor pretios (alocat in mod obisnuit schimbului de retete din Practic din bucatarie- eventual prin telefonul de la serviciu ca deh e moca, povestiri legate de odraslele imbuibate de aditivi alimentari si evident inoculati de mici cu aceasta atitudine je m’en fisista).
Din pacate cand te duci sa platesti impozitul parca nu iti vine sa-i zici cucoanei din fata ta care se misca in reluare ca tu ai si treaba acasa sau ca seful poate sa te concedieze ca stai atata in pauza de masa, ca dupa te trezesti ca e o greseala in acte si ba trebuie sa platesti in plus sau ca trebuie sa o iei de la capat in lantul birocratic pentru a obtine nu stiu ce formular pe care il are uneori Getuta X de la ghiseul 4 si alteori Tanti Nuti de la Conta… Cred ca recunoasteti un pic situatia…
Din pacate atitudinea asta este dusa la proportii pantagruelice in orasele mici, unde nivelul de instruire este de obicei mediu si orgoliile nejustificate sunt foarte mari, probabil direct proportionale cu prostia afisata de aceste specimene. Si o sa va povestesc ce am patit cand a trebuit sa-mi cumpar un bilet de intoarcere din Buzau pentru Bucuresti.
Ca un om bine crescut am dat buna ziua si am dat legitimatia de student si carnetul acela de cupoane pe care il primeste orice student integralist la o facultate de stat (nu stiu daca si la cele private se primeste) si am cerut biletul de intoarcere spre Bucuresti. Aparent individa care vindea biletele de tren a fost profund deranjata de cererea mea pentru ca intr-o scarba totala mi-a luat actele si le-a trantit pe o masa, a pus maneaua pe pauza si cu juma de seminta ramasa pe buza de sus a apucat carnetul meu de cupoane de calatorie si a inceput sa-l studieze cu mainile-i delicate (de barbat) sub ale caror unghii se mai zareau pe ici pe colo mici bucati de pamant. Am zambit frumos si am asteptat sa se miste magaoia- pentru ca avea cred ca dublul greutatii mele (cam in jur 90 de kg). Intre timp i-a picat coaja de seminta de pe buza… Si mirare- incepe sa urle. Imi zic frate ce o-i fi facut? S-a inecat cu vreo samanta? Si aud cu un glas rasunator: ‘domnisoara tu pe cine incerci sa furi ca uite carnetul asta e de anul trecut’ – si zic: ‘ cum sa fie de anul trecut ca l-am primit in ianuarie anul asta, dar am uitat sa completez pe coperta anul’- si o aud: : ‘pai uite aici la prima calatorie pe spatele cuponului scrie ianuarie 2008′. Deja incepusem sa ma enervez si ii zic: ‘poate colega dumneavoastra de la Bucuresti care a completat a uitat la momentul respectiv ca e in 2009 si ea era setata pe 2008′. Si am rugat-o sa se uite si la celelalte date sa se convinga ca am dreptate. Vai… ce a urmat. Si aud: ‘Da cine te crezi tu domnisoara de ma inveti tu pe mine sa-mi fac meseria’. Opa…deja ardeam la foc mocnit. Si insist: ‘uitati-va si la celelalte date’. Un moment ma uit inspre peron ca daca privirea mea arzatoare nu i-a facut nimic macar sa nu o vad o clipa in fata ochilor pe vita aia incaltata. Si aud ca ii zice omului de serviciu care aduna dupa ea semintele in spatele ghiselui la care era- ‘Auzi aici scrie 2008 da sau nu?’ Ala ca ‘da’ … Am insistat a 3-a oara sa se uite mai bine si i-am zis ca daca avea dreptate atunci cum se justifica faptul ca in alte orase…hai sa excludem capitala, au putut sa-mi dea bilet. Intr-un final s-a convins ca am dreptate si cu un gest de scarba a rupt prima foita pe care era scris anul gresit si imi da biletul… Ii dau banii si plec. Credeti ca si-a cerut scuze pentru scandalul pe care l-a facut? Evident ca nu… daca era intr-o firma si ceream sa vorbesc cu managerul ei era de mult zburata. Dar cu cine sa vorbesti intr-o gara mica…unde peronul sta sa cada pe tine si cainii vagabonzi dorm nestingeriti in salile de asteptare. Asta e CFR-ul nostru…Si e pacat totusi. Ca ajungi grabit si ti-e teama ca pierzi trenul si dai de o individa din asta. Cu controlorii chiar nu am nimic- eu merg cu bilet si Nasul este de obicei foarte politicos. Chit ca se plimba de nebun ore intregi prin tren si nu sta cu fundul pe scaun toata ziua mancand seminte…
As veni cu o idee pentru statul nostru drag: automate pentru biletele de tren, automate pentru formularele de care ai nevoie in anumite institutii publice. Asa ar fi mai bine gestionate adevaratele probleme si s-ar economisi niste bani cu niste oameni care oricum nu aduc nicio valuare. E criza… ar trebui totusi sa economisim, nu?
Voi ati patit ceva similar? Sau toate mi se intampla numai mie?
