Posters (part 2)

“If we do not honour our past we lose our future. If we distroy our roots, we cannot grow!

The horizontal belongs to nature, the vertical belongs to man.

Our own illiteracy is our inability to create.”

Friedensreich Hundertwasser

Der Kuss

I finally got a poster I like for my room!

Take, Ianke si Cadar

Am revazut cu placere piesa lui Victor Ion Popa pe drumul de intoarcere in tara si la fel ca si cu operele lui Caragiale, am realizat cat de actuala este piesa desi a fost scrisa acum aproape un secol (in 1933). Existenta umana are o ciclitate aproape mecanica, cu totii ne nastem si murim, iubim si suntem iubiti, suferim din dragoste sau ii ranim pe altii. Tineretea este in acest ciclu cea care se lupta cu prejudecatile vechi de cand pamantul, cea care aduce un imbold si un suflu nou asupra lumii, dar cu totii am fost tineri sau inca suntem si am crezut ca noi suntem cei care vom schimba lumea. Unii au reusit altii inca incearca sa o schimbe.

Am retinut un pasaj din piesa care mi-a placut foarte mult despre tinerete- din monologul lui Ianke adresat Anei si lui Ionel :

“Cu totii am fost odata copii moderni, dar cum a tipat odata tata la mine am uitat ca sunt modern. […] Vedeti voi copii, omul tanar trebuie sa creada ca poate orice si tot ce face el este asa bun ca nimeni nu poate face ca el. Tineretea asa asa o frumusete pe dinauntru ca mare pacat ar fi daca n-ar putea sa o zvarle si pe dinafara.

Ati auzit voi de ocheri de vaca? N-ati auzit…E asa un obicei pe unde se face branza de Olanda […] Acolo pe la august vacile nu mai au pofta de mancare si dau lapte putin. Si atunci cine are vaci le pune asa un fel de ochelari verzi care le arata asa o iarba verde de zici ca e primavara si vacile mananca, mananca cu pofta si dau branza multa. Asa face si Dumnezeu si le da tinerilor niste ochelari de tinerete si li se pare ca totul e frumos si bun. Da’ noi ca suntem mai batrani il tragem pe sfoara pe Dumnezeu ca am invatat asa un viclesug si ne uitam peste ochelari. Ce se vede peste ochelari sa nu ma intrebi. Ai sa vezi si tu la vremea ta… Lasati-ne pe noi sa avem grija de voi ca nu va suntem dusmani. “

Daca nu ati vazut piesa v-o recomand cu caldura. Marin Moraru, Gheorghe Dinica si Radu Beligan sunt 3 actori geniali.

Enjoy!

P.S. Voi de ce piese de teatru sunteti indragostiti? Stiu cateva fete care au o pasiune pentru Plastilina…

Sagrada Familia

Because it’s summer and people go in holidays in other countries I would like to present you one of Barcelona most beautiful places- the Sagrada Familia. It’s one of those places you cannot miss while being in Spain- otherwise you’ll regret it.

Sagrada Familia was designed by the Spanish architect Antonio Gaudi, and it is still under construction- the date at which it will be complete is around 2026- but you shouldn’t worry there are many things to see- the exterior is amazing and compensates for the interior which is still under construction.  This magnificent modern church amazes the visitors not only with the unusual statues and decorations, but also with its amazing geometry. For instance did you know that Gaudi was inspired by nature ?   The immense columns that are found inside the church are a geometric representation of trees, the hyperbolic paraboloid mimics the root of a tree , the spirals copy the pattern of a snail, and the leaves of palm trees are found all over the building. Even some of the windows give you the feeling that Gaudi was looking at a bee hive while drawing this huge church.

You can read more on Wikipedia about it http://en.wikipedia.org/wiki/Sagrada_Fam%C3%ADlia .

Have a nice day!

Concert la Ateneu

Am fost acum vreo saptamana cu o prietena la un concert dat de absolventii liceului George Enescu. Am fost placut impresionata de talentul unor copii care isi dedica zilnic in jur de 7 ore studiului. Am fost uimita de transformarea lor in lumina reflectoarelor si de acuratetea cu care interpretau nume grele din muzica clasica. Imbracati in costume de gala sau in rochii incomode, cu o postura impecabila tinerii de pe scena mi-au dovedit ca exista si lucruri frumoase,  intr-o tara unde tot ce e putred iese in evidenta.

Dincolo de fiorii pe care i-am simtit cu fiecare bucata dintr-un concert de pian, vioara sau violoncel, am asistat si la un alt gen de spectacol: mici intrigi care inevitabil smulgeau un zambet- de genul ‘ce hidosenie de rochie’, ‘era sa se impiedice’;  rasete infundate la deschiderea unei genti- recunosc eu eram de vina – si ma chinuiam sa deschid fermoarul fara sa fac zgomot. Priviri complice vazand oameni purtati de melodie care dadeau din cap sau bataiau ritmic din picior- sau care ridicau mainile in aer incercand sa atinga niste clape imaginare de pian.

Dincolo de sobrietatea evenimentului si a locatiei, Ateneul era insufletit de niste mici artisti- fiecare cu personalitatea lui, ascunsa de rigorile concertului. Mai jos puteti gasi una dintre tinerele talente de care sunt sigura ca vom auzi mai incolo.  Enjoy!