Retrospectiv

Decembrie a fost pentru mine o luna care a inceput in forta si se va termina ceva mai linistit, mi-am luat liber si trec printr-o faza mai introspectiva. Daca acum vreo 20 de zile aveam emotii ca voi pleca la Londra acum am emotii pentru ceea ce va urma, o sa am 2 sesiuni, o sa sustin un examen de limba straina si sper sa plec la master in afara…  toate astea desfasurandu-se in paralel cu viata mea de student full time si manager al unui departament intr-un ong studentesc. Schimbarea ma sperie intotdeauna, dar ce urmeaza este intotdeauna demn de asteptat (cel putin asa sper) .

Fiecare an aduce cu el noi inceputuri, dar si incheierea unor etape. Ma gandesc cu groaza ca va trebui sa o iau de la capat intr-un oras nou, intr-o tara noua si va trebui sa ma acomodez cu niste noi realitati. Parca ieri ajungeam in Bucuresti si contemplam schimbarile ce se produc cu atata viteza in jurul meu. Acum, intoarsa in orasul meu natal simt ca nu mai apartin acestui peisaj domol, provincial unde totul se petrece intr-un cerc inchis si tanjesc dupa rapiditatea evenimentelor din Bucuresti. Orasul arata la fel, parintii mei sunt neschimbati, doar eu m-am schimbat.

In 2009 am invatat ca pe masura ce trece timpul ne transformam, evoluam si ne maturizam mai mult decat am vrea… si uneori tranzitia nu e deloc usoara, mai ales cand trebuie sa renunti la o zona de confort in care te-ai adancit cativa ani buni si ai ajuns sa iubesti caldura reconfortanta a sigurantei. Sa ramai fara o plasa de siguranta sub picioare e un gand infricosator asemanator plonjarii in gol fara parasuta… Si dupa incepe nebunia, te confrunti cu noi realitati, cunosti oameni noi care te dezamagesc, iti doresti sa fi ramas in stadiul anterior amagindu-te ca ar fi fost mai bine, dar continui sa mergi pe un drum destul de incetosat sperand sa gasesti licarul de lumina intrezarit prin ceata densa.
Am incercat sa pastrez distanta pentru a nu rani niste persoane dragi mie si mi-am luat ramas bun stiind ca asta era cel mai corect lucru pentru ei, si am ramas cu niste amintiri pe care uneori le simt ca o povara care ma apasa neincetat…
Ne modificam dorintele si asteptarile si dorim din ce in ce mai mult o schimbare care sa ne readuca entuziasmul pe care il aveam cand eram copii. Uneori obtinem ce vrem si nu e suficient, ramane un gol in urma noastra si nu il putem umple… Ne-am schimbat, nu ne mai fac aceleasi lucruri fericiti, am vazut mai multe si privim lucrurile dintr-o alta perspectiva, dar cautam in continuare.

Chemarea naturii…. la blonde

               Chemarea naturii la blonde este un eveniment frecvent, manifestat de obicei in jungla urbana, in timpul unei iesiri nocturne in oras. Motivul pentru care fetele se duc in grup la baie- este pentru a ghida blonda spre locul mirific al eliminarii toxinelor. Ea se poate pierde pe drum, si sa se deruteze in prea multe explicatii de genul- te duci la dreapta, apoi stanga, apoi dai coltul- pentru ca pe langa ea au plutit sau plutesc aburii de alcool si singurul gand care mai rasare in mintea ei blonda este- fiti pe faza ca e proFUND- “vreau sa fac pipilica!” ).

               Femeile blonde au un farmec aparte. Eu sunt blonda si desi neg cu inversunare acest lucru, am momentele mele de “glorie” cand inevitabil imi reamintesc singura acest lucru. Si cum sunt slaba de vezica (altii sunt slabi de ingeri) ca orice fata de altfel, se intampla sa merg la baie dupa vreo 2 sucuri. Va voi da 2 exemple in care am fost un exemplar autentic de blonda prostuta si dezorientata.

               Exemplul 1: aseara eram cu fetele la un suc si dupa o vreme am simtit chemarea naturii- am primit indicatii stanga si iar stanga…Ok toate bune si frumoase- dau eu sa merg la stanga- vad ca acolo e un birou- deci nu e acolo- ma duc in dreapta si dupa fac stanga- aud din spate o voce bruneta: stanga cealalta- mai era o usa in fata pe stanga- Simona, blonda, n-a vazut-o. Cand am trecut pe langa bar, barmanul se uita la mine cu compasiune- cred ca era unul din momentele alea cand isi zicea “biata de ea- e blonda” )) . Sa mai zic ca m-am simtit penibil? A si cand a venit la masa sa-mi aduca comanda a zambit intelegator )). Ce vina am eu ca nu ma orientez in spatiu pe bezna? Caci da, era intuneric ))  nici macar la baie nu era lumina aprinsa.

              Exemplul 2: Pentru ca sunt o blonda chioara-nu port ochelarii mei sexy:))-  e mai nasol ce se intampla )). Prima oara cand am fost la Orange Concept Store si am simtit chemarea naturii, am gasit locul magnific, dar pe drum am avut o dilema existentiala. Stiti ca sunt treptele alea sub care curge apa- eu am avut o reactie- pentru eu n-am vazut ca este sticla si eram wtf merg pe apa?

Am gasit o reclama care va starneste cel putin o reactie de blonda )). Enjoy!

P. S.  Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare ). Momentele mele de blonda sunt totusi rare, in rest sunt o persoana sclipitoare si modesta ).

Despre lucrurile simple

(Sa nu credeti ca ii fac reclama Mihaelei Radulescu – ea are o carte cu un titlu asemanator cu titlul postului meu.)

Lucrurile care ne fac fericiti sau cel putin ne aduc un zambet pe buze atunci cand avem nevoie nu sunt lucrurile materiale. Satisfactia pe care o ai dupa ce ti-ai cumparat un articol divers- de vestimentatie sa zicem -nu se poate compara cu bucuria revederii unui prieten drag cu care nu ai mai apucat sa vorbesti de ceva vreme, sau telefonul mobil de care esti foarte mandru azi, maine poate zacea linistit in buzunarul pantalonului tau pentru ca este un simplu obiect.

Si cand ai o zi nu tocmai foarte reusita e placut sa auzi un compliment din partea unui prieten sau chiar a unei persoane straine. Poate complimentul ala ajunge sa-ti schimbe putin modul in care privesti lucrurile in ziua respectiva, sau sa nu mai vezi totul intr-o nuanta de cenusiu, ci sa fii mai increzator in fortele proprii si sa constientizezi ca nu e dracu asa de negru pe cat pare.

Si cand avem o zi mai buna lucrurile simple de genul un zambet sau o imbratisare ne pot face mai recunoscatori pentru ce avem, pentru cine suntem, pentru oamenii pe care ii avem in jurul nostru si cat de bogati suntem ca ii cunoastem. O lauda legata de modul cum esti imbracat sau cum arati – poate radiezi de veselie si se vede- ne poate spori increderea in noi si ne aduce un sentiment de multumire. In momentele de genul te gandesti – ‘Chiar se vede ca astazi ma simt mai bine?’ sau ‘ Desi nu m-am straduit sa arat mai bine cineva remarca ca sunt frumos/frumoasa asa cum sunt’. Limbajul nonverbal ne da de gol- ochii poate au o stralucire aparte, buzele iti schiteaza un zambet si parca fiecare particica a fiintei tale emana o atmosfera de implinire.

Si azi am avut o astfel de zi, plina, dar frumoasa- nu mai era frig afara, era soare si in sfarsit mi-au mers si mie toate bine, am invatat multe lucruri noi, am fost laudata si complimentata si la naiba m-am simtit foarte bine ! Azi o doamna profesoara de la A.S.E mi-a zis ca am niste cizme bestiale- tipa era super cocheta, deci e de bine . O colega mi-a spus ca am un chip luminos si un zambet care emana caldura ( a tras concluzia asta uitandu-se la niste poze de-ale mele) si cand mi-a mai zis un coleg ca sunt mai frumoasa cu parul strans in coada deja mi se urcase la cap ) , dar nu neg faptul ca m-am simtit mai bine si asta se vedea.

Dupa o zi lunga si un lucru simplu precum o baie fierbinte ne poate revigora total. Daca mai e si cu spuma atunci e clar ca momentul ala de relaxare te va linisti sufleteste si va alunga din agitatia de peste zi. Un shake de capsuni sau de ciocolata poate sa te faca fericit (azi am baut din amandoua), mai ales ca ai poftit de ceva vreme si n-ai apucat sa-ti iei unul, sau o ciocolata de casa (am in frigider) sau una de lux (poate imi iau dupa ce o termin pe aia din frigider) sunt lucruri marunte care ne fac mai fericiti zi de zi. Si atata timp cat inca mai vedem lucrurile simple care ne alunga din tristete suntem pe drumul cel bun.

Pe voi ce lucruri simple va fac fericiti?

Ce visai sa devii cand erai copil?

Recent m-am intalnit cu oameni pe care nu i-am mai vazut de foarte multa vreme si de care imi era dor. Revederea a fost cu atat mai placuta vazand ca si ei pastrau cu drag amintirea unor clipe pe care le-am petrecut impreuna candva. Ni se pareau atat de indepartate momentele alea incat ai fi zis ca erau dintr-o alta viata. Cate griji marunte aveam noi si le aduceam la proportii dezastruase, nu ca acum nu am face la fel. Pe masura ce trece timpul devenim mai maturi, dar in acelasi timp atat de nesiguri pe noi. Imi doresc sa ma intorc in timp si sa apreciez mai mult clipele alea, sa rad mai mult si sa ma bucur de ce am si de oamenii pe care ii am langa mine. Nu stii cand se poate termina totul si e bine sa nu traiesti cu regrete. Irosim atata timp pretios cu chestii care ne macina, ne panicam si uitam ce idealuri avem.

Tu ce voiai sa fii cand erai copil? Nu-mi spune ca nu voiai sa fii un adult realizat, sa fii un medic, un avocat de succes, o balerina gratioasa. Dar nu mai bine iti doreai sa fii copil? Sa n-ai nicio grija? Cati dintre noi apreciaza intr-adevar momentul pe care il traiesc si nu le e frica de ce se poate intampla in viitorul apropiat, fie ca e vorba de nesiguranta sentimentala sau a unui loc de munca. Indiferent cat de mult vrem sa ne diferentiem de cei de langa noi suntem la fel, pe naiba unici in felul nostru. Suntem oameni, nu vrem sa fim singuri, cautam toata viata o liniste de care nu avem parte, suntem mereu nemultumiti, cautam sa ne perfectionam si vrem sa fim fericiti, indiferent de ce tine fericirea fiecaruia dintre noi. Avem atat de multe in comun, dar totusi vrem sa credem ca suntem unici. Uneori aspiratiile noastre sunt la fel, modul in care ne purtam e deja catalogat- exista sute de clasificari comportamentale si de tipologii in care suntem incadrati, ne purtam atat de firesc dar noua ni se pare ca am descoperit focul desi inaintea noastra multi au trait si au gandit ce gandim si noi.

Din ochii unui copil lumea pare mare, fascinanta, plina de sute de mii de posibilitati si singurul mod in care ei cred ca o pot cuceri e sa devina mari, sa fie adulti. De aia multi din copii de azi ard atat de repede atatea etape, se grabesc sa creasca si vor sa treaca de tot ce inseamna copilarie. De aia avem atata delicventa juvenila, atatea cazuri de eleve porno sau mai stiu eu ce. Au pierdut esentialul si nu si-au mai pastrat puritatea. Poate vi se pare ca generalizarea mea e inrudita cu caii verzi pe pereti, dar voi chiar mai credeti ca, copii din ziua de azi se mai joaca sotronul, sau hotii si vardistii? Ma astept oricand ca nepotelul meu sa inceapa sa stea pe mess, si zic asta pentru ca multi copii de clasa 1 imediat cum invata sa scrie incep sa citeasca tot felul de tampenii si sa piarda timpul pe messenger. Sa nu se inteleaga gresit, sunt de acord cu era asta tehnologica si cu schimbarile pe care le implica, dar nu mi se pare corect ca ea sa inlocuiasca viata reala si sa ne faca sa pierdem anumite experiente. Sper ca nepotelul meu sa nu piarda peste ani ocazia de a se revedea cu prieteni din copilarie, doar pentru ca era prea preocupat sa stea pe mess sau sa piarda timpul jucandu-se tot soiul de jocuri. Si sper sa aiba ce sa-si aminteasca despre fostii lui colegi de clasa si sa fie mandru ca a facut parte dintr-o colectivitate care l-a format ca om, ca un om in adevaratul sens al cuvantului.

Acum ca am terminat de aberat va intreb voi cum credeati ca o sa ajungeti cand erati copil?

Si cum te vezi peste 5 ani? Stiu ca pare intrebare de interviu, dar cum crezi ca va fi viata ta peste 5 ani? O sa fii mai implinit, vei fi realizat tot ce ti-ai propus, vei fii mai multumit de tine, sau vei continua sa cauti o certitudine in continuare?

Va pup, aveti grija de voi, Simona

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva…

E toamna. E frig. Ploua, naiba sa-l ia pe Bacovia ca de fiecare data cand ploua imi amintesc de el ( mai ales Lacustra)… Si daca e toamna apar noile colectii in magazine si evident garderoba mea cauta macar ceva inovativ in pas cu tendintele. Cautam si nu gasim ce vrem. Cred ca asta ni se intampla tuturor, sau mie in special. Sunt fata implicit imi place sa pierd vremea prin magazine, sperand sa achizitionez cate o bluzita, o pereche de pantaloni, care se presupune ca m-ar face sa arat ca unul din modelele alea anorexice de prin reviste, sau care mi-ar aduce o ‘schimbare’ in garderoba. E un must sa ai chestii cu carouri- acum cica e in tendinte. Eu mi-am luat anul trecut o fusta cambrata, cine sa stie ca anul asta o sa se poarte, deci sunt la moda de vreun an si nu stiam. Naiba sa-i ia pe designeri! Serios. Pana la urma n-am nimic cu ei, dar este frustrant sa stii ca in fiecare sezon niste oameni se asaza la masa si se intreaba ce trenduri sa mai reinnoiasca, pentru ca sa fim seriosi prea putini sunt originali, acum hainele au inspiratie retro, anii ’40-’50. Pe naiba! Uitasem sa va zic, se poarta gri si magazinele sunt pline de haine triste in culori melancolice. E toamna nu vreau sa port haine care ma intristeaza, vreau culori vii sa sfidez ploaia si vantul de afara .

In mod clar eu acum sunt scandalizata. Unii ar zice k sunt exagerata, asa mi se pune mie repede pata pe ceva. Sunt o persoana pasionala, nu cred ca ar trebui sa trec ca un zombi prin viata si sa nu stiu pentru ce am trait! Ce daca ma enervez ca stau juma de ora la coada la Kfc ca sa-mi iau un amarat de suc, traim in Romania, ce dramatizez atata nu?

Daca o sa fiu calma la nesfarsit prevad o clacare la un moment dat si nu vreau sa ajung la stiri ca la facultate in amfiteatru am aruncat cu creta in profesori (dramatizez ca as putea sa fac lucruri mai grave dar prefer sa fac o chestie si sa ma si amuz un pic daca se poate…. in liceu aruncam cu creta in John -ce vremuri). Poate stiti si voi zicala, daca nu v-o zic eu: SERENITY NOW, INSANITY LATER . Asa ca prefer sa ma agit, macar am constiinta impacata ca am spus ce am gandit si am facut ce trebuie, ca totusi viata e scurta si nu e bine sa traim cu regrete.

Si pentru ca tot vorbesc de vaicareli, stiati ca baietii se vaita mai mult ca fetele? Cum nu stiati? Stati pe langa un baiat/ barbat cand e bolnav si o sa vedeti si nu o sa credeti. Ei, sexul tare cum se zice , barbatii, daca au o banala raceala spun ca lumea e pe cale sa se sfarseasca, vine apocalipsa. Daca mai au si febra deja e grav, trebuie sa-i tinem de manuta ca sfarsitul e aproape. Daca vorbim de banale leacuri pentru raceala, gen paracetamol intreaba precauti ce e aia. Sa nu cumva sa fie otraviti! :)) In plus aceste momente sunt asociate cu propozitii demne de o bocitoare : “Mor! Tine-ma de mana! Ia-ma in brate! “Barbatii bolnavi redevin copii care o vor pe mamica. Si tot noi suntem sexul slab… Tata face pe duru cand e racit, noroc cu mama ca il cunoaste si nu il mai ia in serios ) . Pentru o imagine cat mai dramatica se imbraca gros chiar daca ii e cald si sta cu paturi multe pe el, nici nu i se mai vede chipul, poate doar aburii de la ceaiul fierbinte pe care il bea sa-i mai dea ochii mici de gol. Ne mai auzim. XOXO